Eu..., eu nu sunt un pahar!
Sunt o cana de pamant, arsa...,
putin colorata si cu smaltul sarit.
Nu sunt deloc un pahar
de cristal sau cu picior
sau cum doresti.
Nu sunt deloc asa ceva.
Sunt doar o cana de pamant,
de lut inmuiat cu sudoarea fruntii de un mester batran si obosit,
modelat cu degetele lui aspre.
Lut framantat cu inima, cu sufletul...
Sunt doar o cana de pamant...
Nimic mai mult…
Text si foto: Pozaru'
3 comentarii:
Simplu si frumos!
Iti multumesc mult sorella!
...insa inima, sufletul... sunt cat se poate de proaspete, de aceea eu, cana cea de lut sunt cu mult mai mult...
Trimiteți un comentariu