Fotograf 2 cents 2012 - Bogdan Serban

Sunt unul din miile de tineri din Romania de azi, care refuză cu obstinenţă afundarea in griul zilnic. Fotografia, acum, e incercarea mea de evadare din tot ce inseamna grija zilei de mâine.

            Până acum 2 ani si jumatate, nici prin cap nu-mi trecea  să mă apuc de fotografiat. Brusc, nefiind multumit de modul cum aparatul vechi - un Canon A530 – reusea sa pastreze pe card amintirile mele,  m-am intrebat dacă nu există un mod mai bun de prelevare a clipelor care mie mi se păreau deosebite. Zis şi făcut – mi-am cumparat un Canon 450 D, pe care , de atunci il port in permanenta cu mine. Timp de un an am mers numai cu obiectivul de kit dupa mine, incercand sa scot maxim din ceea ce putea da tehnica pe care o detineam. Cu timpul mi-am mai luat un zoom, un macro, obiective pe care intre timp le-am si vindut, rămânând numai cu un tamron 17-50. Cursuri nu am facut – de alminteri nici nu cred ca se fac astfel de cursuri in oraselul meu, dar asta nu m-a impiedicat sa invăţ. Încă nu am terminat ( de învăţat).

         Nu pot spune ca prefer fotografia in alb negru sau color – intr-un fel fiecare clipă surprinsă imi spune ea de la sine daca e ma bine intrun fel sau altul, dar ceea ce pot spune cu siguranţă e că mă atrag foarte mult imaginile in sepia.

     Imi este foarte greu sa fac fotografie socială. Din punctul meu de vedere, istoria pe care o trăim, e o istoria care ar trebui clasată la categoria – aşa nu – şi ar trebui memorată numai că să nu o mai repetăm, in rest as vrea să uit cat mai repede foarte multe momente. E destulă mizerie in jurul meu, astfel incât nu văd de ce aş mai reflecta si eu lucrul acesta. Din acest motiv, mă atrage mai mult fotografia de peisaj, reîntorcându-mă cu drag in zonele cele mai liniştite din jurul oraşului pentru a surprinde un apus, pescari sau lebede.

       Încerc să surpind, pe lingă amintirile personale, momentele in care aud in mine liniştea.

     Cat despre expozitii, nu am participat la nici una şi nici nu cred că va fi cazul.

        Folosesc destul de des  programele de editare, incercând să aduc fiecare imagine cat mai aproape de ce am vazut.  De asemeni daca cu ajutorul unei  prelucrări pot sublinia o idee, forţez limitele culorilor , a constrastului sau a expunerii  până când reuşesc ce mi-am propus.

      Nu am un model anume, deşi sunt foarte mulţi fotografi straini si români care imi plac, le urmaresc site-urile si blogurile, iar in fiecare zi mai gasesc pe cineva care să mă pună pe ginduri prin imaginile realizate. Răsfoiesc cu o enormă placere, de ex. site-ul lui Marc Adamus  sau Andreas Resch , dar in acelaşi timp imi place foarte mult Bogdan Panait sau Şerban Simbotelecan – doar citeva exemple.

          In rest, mii de incercări, din care rămân doar citeva imagini, prea puţine pentru un proiect sau altul. 

1.Enigma

2. Portret de toamna tarzie

3.Dimineti Aburinde

4.Ultimul hotar

5.Despre imaginea unui dac batran

6.Asteptandu-ma

7.Vectorial

8.Iarna in poiana ielelor

9.Izvorul tineretii

10.Desen de dragoste

Bogdan Serban