Zbateri. Temeri. Zbor

Îmi zbârnâie în urechi tropăitul greu de aripi de bondar. Parcă ar merge încălţat cu bocancii prin sufrageria timpanului meu.
Păşesc agale prin iarbă. Azi nu mă grăbesc nicăieri. Pentru mine toamna poate să vină. O aştept cu şevaletul pregătit.
Pentru ei faptul că vara-i gata are o altă-nsemnătate… Se tem de frig, de brumă … fiindcă n-au mănuşi.
Mănuşi pentru aripi. Şi botine fermecate cu care să foşnească molatec în zbor.